Istoria zonei Labirint este strâns conectată de Bucureștiul Evreiesc. Aici se desfășura cartierul evreiesc din capitală, în proximitatea punctului Hala Traian. La acea vreme, zona era animată de prăvălii și piețe ale negustorilor evrei care s-au remarcat prin hărnicie și dedicare.
Azi, pe aceste străzi, parcă încă se mai simte în aer ceva din acea epocă a Bucureștilor. Puținele clădiri care au rezistat operațiunilor induse de ruinare, poartă o cantitate semnificativă de nostalgie, zeci de ani care le-au transferat dintr-o istorie în alta, cu urme adânci impregnate în ziduri.
Strada Labirint și împrejurimile sale
Labirintul își poartă cu mândrie numele pentru că este strada caracterizată printr-un design serpentin incredibil. Este prevăzută cu 7 cotituri importante. Edilii bucureșteni au intervenit asupra formei sale, cu scopul de a o „corecta”, dar aceste acțiuni nu au făcut decât să-i știrbească din valoarea istorică și urbanistică atât de specială. Pe mai multe tronsoane ale străzii au fost comandate demolări, iar o porțiune din conținutul său a fost distrusă. Purtând numele Mitropolitului Ghenadie Petrescu, în perioada dintre cele două Razboaie Mondiale, strada Labirint se desfășura între Calea Văcărești și Calea Călărașilor. Aici se răspândeau multe case, prăvălii și clădiri.
Din fericire, anumite porțiuni din strada Labirint nu au fost sistematizate, astfel că azi, trecătorii încă mai pot admira unele clădiri din acea epocă.
- Un exemplu în acest sens este Inspectoratul de Stat pentru Persoane cu Handicap Ilfov, o construcție realizată în stil eclectic franțuzesc.
- Un alt exemplu grăitor este chiar Casa Căsătoriilor Sectorului 3, o minunată clădire reprezentativă pentru stilul belle-epoque.
Prezența evreilor în București este semnalată de timpuriu în documentele vremurilor (încă din secolul al XVI lea). Această minoritate provenea din regiunea spaniolă, fugind din calea persecuțiilor de tip religios. Ei s-au așezat în București și au început să desfășoare diverse activități: erau zarafi, medici, creditori etc.
După Unirea Principatelor Române, un nou val de evrei a pătruns în România. De această dată, era vorba despre așa numiții evrei Askenazi sau lehi, care veneau din Polonia. Aceștia s-au alipit comunității de evrei spanioli care locuiau deja în cartierul din București.
Evreii și-au pus puternic amprenta asupra dezvoltării Bucureștilor, datorită spiritului burghez și citadin pe care îl aduceau unei culturi tradițional rurală. Ei sunt cei care au introdus comerțul ambulant, vânzarea en-gros și numeroase meșteșuguri. Cei mai săraci se ocupau cu diverse meserii; erau frizeri, cizmari, tapițeri etc.
Grație implicării și hărniciei de care au dat dovadă, evreii și-au extins activitatea, au acaparat noi zone, înlăturându-i pe ceilalți negustori bulgari, greci și chiar români.
Viață lor era una aparte. Seara se adunau în ceainării și se delectau cu numeroase cântece religioase evreiești, ce cântau în gramofon. Erau o comunitate compactă și împărtășeau aceleași valori. Zona era presărată cu lăptării și măcelării cu tradiție, iar locuințele evreilor constituiau mici prăvălii și apartamente sărăcăcioase.
Evreii au construit mai multe sinagogi în cartierul lor, însă acestea au dispărut aproape în totalitate.
